Wednesday, May 2, 2012

„FLORI DE MUCIGAI”,de Tudor Arghezi


-poezie modernista interbelica-

Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.


Prezentarea generala a curentului

Modernismul este curentul literar ce cuprinde creatii literare in care isi face prezenta expresia artistica a unui spirit cu idei si conceptii noi. De cele mai multe ori, acest spirit neaga traditia, iar din acest punct de vedere, romantismul este curentul literar cu care incepe modernitatea. Atitudinea modernista este deci prin definitie anticlasica, antiacademica, anticonservatoare si impotriva traditiei.


Introducere opera

Lirica lui Arghezi este reprezentativa pentru modernismul interbelic atat prin temele abordate cat si, mai ales, prin inventivitatea lexicala si procedeele artistice insolite pe care le-a utilizat. Volumul „Flori de mucigai” are la baza ideea esteticii uratului, formulata in lucrarea cu acelasi nume a esteticianului Karl Rosencrantz, preluata in literatura de Charles Baudelaire in „Florile raului”. Arghezi imprumuta de la Baudelaire ideea si abordeaza o tema inovatoare: frumusetea ascunsa in universul carceral. Astfel, dedica un intreg volum prezentarii intr-o maniera lirica a intamplarilor din inchisoare, sursa fiind autobiografica, autorul insusi petrecand cateva luni in Inchisoarea Vacaresti, din motive politice.

Poezia care deschide volumul si ii imprumuta numele este o arta poetica deoarece autorul isi face cunoscuta conceptia despre nevoia abordarii unui nou tip de poezie in literatura romaneasca.


Tema si motive literare

Tema poeziei este creatia, eul liric marturisind renuntarea la maniera traditionala de a scrie despre lucruri frumoase ci alege sa evidentieze estetica uratului. Tema este sustinuta in text de printr-un camp semantic al ideii de creatie: Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă” (este o prefata care explica poeziile ce urmeaza sa in volum).


Tipul de lirism

Tipul de lirism este cel subiectiv, in text putandu-se identifica marci lexico-gramaticale ale prezentei eului liric: pronume si verbe la persoana I singular („am scris”, „ma”).


Explicarea titlului

Titlul poeziei "Flori de mucigai" este un oximoron, in care florile sugereaza frumusetea, puritatea, lumina, iar mucigaiul semnifica uratul, raul, descompunerea si intunericul. Oximoronul creeaza o imagine contradictorie a lumii, in care valorile umane sunt degradate, alterate, lumea inchisorilor, in care viata oamenilor este supusa reprimarilor, restrictiilor rigide. Asocierea celor doua categorii estetice contradictorii, frumosul - reprezentat de floare - si uratul - sugerat de mucigai - ofera titlului o expresivitate socanta si fascinanta totodata prin efectele estetice. Uratul are rolul de a evidentia imperfectiunile vietii, senzatiile de aversiune si oroare care capata valori noi, ele facand parte din existenta umana.


Comentarea secventelor lirice

Din punct de vedere structural, poezia are cinci secvente lirice, iar descifrarea corecta are la baza intelegerea metaforei cheie: unghia. Se creeaza o antiteza intre „unghia ingereasca”, reprezentand modul traditional de a scrie, si „unghia pe firida” sau unghiile de la mana stanga, metafore prin care se reda optiunea eului liric pentru estetica uratului.

Secventa initiala cuprinde un camp semantic al ideii de claustrare (izolare) prin care se contureaza spatiul in care au fost create versurile („parete de firida goala”, „singuratate”, „tencuiala”).

Cea de-a doua secventa are la baza o serie de trimiteri biblice prin intermediul carora se reda ideea ca eul liric e nevoit sa-si scrie versurile „cu puterile neajutate”, fiind lipsit de inspiratie divina.

Enumeratia de metafore din secventa a III-a constituie de fapt o descriere a poeziilor cuprinse in volum. Astfel, versurile sunt „fara an”, devenind general valabile si capatand valoare atemporala. Metaforele „stihuri de groapa” si, respectiv, „foame de scrum” se refera optiunea eului liric pentru estetica uratului. Nevoia de a scrie despre realitatile grotesti ale inchisorii e redata prin constructia pleonastica „sete de apa”.

Cea de-a patra secventa lirica surprinde momentul pierderii inspiratiei divine, aceasta fiind redata prin metafora „mi s-a tocit unghia ingereasca”.

Finalul poeziei corespunde unei strofe separate si debuteaza prin repetitia ideii de singuratate de la inceput prin sintagma „departe, afara”. Comparatia „ca o ghiara” asociata metaforei „unghia de la mana stanga” reprezinta nevoia eului liric de a aborda un nou tip de a scrie versuri, de a introduce in poezie uratul.


Caracteristici ale limbajului poetic

Limbajul este caracterizat prin folosirea cuvintelor care socheaza prin expresivitatea fascinanta, cuvinte "urate", al caror sens capata noi valori. De pilda, cuvantul "mucigai" este un regionalism cu aspect arhaic, dar are aici sensul profund al degradarii morale, al descompunerii spirituale, cu trimitere sugestiva catre om, deoarece el insoteste cuvantul "flori", care poate semnifica viata, lumea. Arghezi utilizeaza cuvinte din limbajul popular ori arhaisme, ca "firida", "stihuri", din vocabularul religios, cum sunt numele celor trei evanghelisti - Luca, Marcu, loan - pentru a sugera atemporalitatea starilor sufletesti de tristete, dezamagire si deprimare ale poetului.

Oximoronul "flori de mucigai" transmite ideea complexa a imperfectiunilor vietii, a conditiilor vitrege la care este supusa fiinta umana, fapt care ii provoaca poetului aversiune, repulsie. Metaforele argheziene potenteaza starea de disperare a omului claustrat, a artistului care nu poate crea liber, fiind constrans sa-si reprime setea de comunicare. Neputinta creatoare a artistului este sugestiv relevata de metafora "cu puterile neajutate", desi poetul avea resurse spirituale profunde. Lumea inchisorii poarta in ea stigmatele raului care actioneaza negativ asupra naturii angelice a fiintei umane, toceste "unghia ingereasca", impiedicand-o astfel sa se exprime.

La noutatea limbajului arghezian s-a referit si Tudor Vianu, care afirma: "Renovarea liricii romanesti, smulgerea ei de pe caile unde o fixase marea influenta a poetului "Luceafarului", este consecinta cea mai importanta produsa de afirmarea lui Arghezi inca din al doilea deceniu al secolului nostru (secolul al XX-lea - n.n.)".


Elemente de prozodie (versificatie)

La nivel prozodic, poezia respecta trasaturile modernismului, desi Arghezi nu utilizeaza ingambamentul: masura  este variabila, organizarea strofica este inegala, iar rima este, in mod neasteptat, imperecheata.



Analiza pe niveluri de interpretare

Nivelul morfosintactic se distinge in primul rand prin utilizarea verbelor la prezent in descrierea din secventa a III-a , respectiv la perfect compus si imperfect in restul poeziei.

Ceea ce se remarca la nivel lexical si stilistic este predominanta unor imagini cu puternica incarcatura materiala: Pe un părete de firidă goală,/Pe întuneric, în singurătate,”.



Concluzie

In concluzie, poezia „Flori de mucigai” este o arta poetica reprezentativa pentru modernismul interbelic prin tema inovatoare (estetica uratului), prezenta metaforei cheie (unghia), organizarea strofica inegala si masura variabila.

No comments:

Post a Comment